Tehnologia cultivării lucernei

Efectele cultivării lucernei în rotația culturilor

Cultivarea lucernei are un impact foarte pozitiv asupra:

• structurii solului,
• proprietăților fizico-chimice,
• activității biologice a microorganismelor din sol,
• fertilității solului,
• transportului de nutrienți din straturile inferioare în cele superioare,
• îmbogățirii solului cu substanțe organice.

Se estimează că, după al doilea an de vegetație, lucerna lasă în resturile de recoltă, într-un strat de 50 cm grosime, aproximativ 135 kg de azot, 45 kg de potasiu, 35 kg de fosfor și peste 100 kg de calciu.

Cerințe climatice

Lucerna este o plantă iubitoare de căldură și de zile lungi. Creșterea normală are loc la o temperatură de 20 °C, iar temperaturile mai ridicate și apa din abundență îmbunătățesc considerabil producția prin creștere rapidă și înflorire timpurie.

Temperaturile de îngheț de aproximativ -25 °C fără strat de zăpadă afectează plantele, iar vânturile din iernile sărace în zăpadă pot provoca înghețarea acestora.

Cerințe față de sol

Cel mai potrivit pentru cultivarea lucernei este un sol cu strat arabil adânc, textură medie, bogat în nutrienți, cu un echilibru bun de apă și aer, provenit din complexele de grâu și secară, de calitate foarte bună și bună – clasele I-III de bonitate. pH-ul optim este între 6,0 și 7,0.

Lucerna nu trebuie cultivată pe soluri acide, turbă, nisipoase sau foarte compacte, precum și pe soluri cu nivel freatic ridicat sau drenaj deficitar. Pe terenurile unde după iarnă sau ploi se formează crustă sau bălți, lucerna răsare greu.

Locul în rotația culturilor

Premergătoarele ideale pentru lucernă sunt culturile prășitoare bine fertilizate cu gunoi de grajd, bine prășite și bogate în nutrienți. Poate fi cultivată și după rapiță și cereale, dacă solul este bogat în nutrienți și are pH neutru.

Pregătirea terenului

Vara și toamna dinaintea însămânțării trebuie folosite pentru pregătirea atentă a solului: combaterea buruienilor, amendare cu var și completarea fosforului și potasiului în funcție de analiza solului. După cereale este necesară o cultură intermediară și o arătură adâncă de iarnă. În cazul buruienilor perene (ex. pir), se recomandă erbicidarea cu Roundup (5-6 l/ha).

Primăvara este necesară o afânare superficială, tăvălugire sau pregătirea patului germinativ până la adâncimea de semănat.

Fertilizarea de bază

Lucerna valorifică bine nutrienții din sol, dar pentru producții ridicate și constante necesită fertilizare. Deoarece este sensibilă la acidifierea solului, prima fertilizare trebuie să fie amendarea cu var conform recomandărilor stațiilor agricole, aplicată cu cel puțin jumătate de an înainte de semănat.

Fosforul și potasiul se administrează pe baza analizei solului. Toamna se recomandă minim 20 kg P și 70 kg K/ha pentru solurile de textură medie. În cazul semănatului în amestec cu cereale, dozele cresc cu 10 kg P și 30 kg K/ha.

Fertilizarea cu azot este limitată: 20-25 kg N/ha la cultură pură, 60 kg N/ha în amestec BG-1.

Semănatul

Lucerna poate fi semănată primăvara în cultură pură sau ca suprasămânțare în amestec cu BG-1 sau cereale de vară (orz pentru boabe, ovăz pentru masă verde). Cantitatea de cereale se reduce: 70 kg orz/ha, 80 kg ovăz/ha. Semănatul lucernei în cereale se face perpendicular pe rânduri, imediat după însămânțarea plantei de acoperire.

Perioada optimă: începutul lui aprilie – începutul lui mai. Adâncimea de semănat: 1-2 cm. Distanța între rânduri (cultură pură): 10-15 cm. Cantitate recomandată: ~25 kg semințe/ha.

Semințele trebuie să provină din surse sigure, cu germinație și puritate confirmată, și pot fi tratate cu inoculanți bacterieni (Nitragin) pe terenuri fără leguminoase cultivate anterior.

Fertilizarea în anii de producție maximă

Lucerna necesită fosfor și potasiu: ~90 kg P și 140 kg K/ha. Potasiul se aplică în două tranșe: înainte de pornirea vegetației și după prima coasă. La carențe de calciu și magneziu se aplică dolomit (2 t/ha) sau sulfat de magneziu (50 kg/ha). Microelementele se aplică foliar în primele două săptămâni după coasă.

Sursa principală de azot o reprezintă bacteriile fixatoare din nodozități, dar în condiții nefavorabile poate apărea deficit, manifestat prin cloroză și creștere slabă, caz în care se aplică azot suplimentar.

Întreținere și combaterea buruienilor

O metodă eficientă în anul semănatului (cultură pură) este cosirea la 10-15 cm. În anii următori, se recomandă grăparea primăvara și după fiecare coasă.

Îngrijire, recoltare și utilizare

Lucerna este iubitoare de lumină, deci planta de acoperire trebuie recoltată devreme. În primul an, lucerna semănată cu cereale oferă o singură coasă („miriște”), ce trebuie făcută la începutul înfloririi. În cazul amestecurilor BG-1 sau BG-12, în primul an se pot obține trei coase.

Se cosește la 7-8 cm, evitând mașinile de tip „Orkan”, pentru a proteja coletul rădăcinii. În anii de producție maximă se obțin 4-5 coase, prima înainte de formarea bobocilor, cea care asigură nutreț de calitate superioară.

Procentul producției în coase: prima – 40-45%, a doua – 25-30%, a treia – 20-25%, a patra – cea mai mică.

Golurile se completează cu trifoi sau graminee. Pierderile minime de nutrienți apar la administrarea verde directă, iar cele mai mari la fân, din cauza pierderii frunzelor. Silozarea necesită aditivi speciali.

Intensitatea producției depinde anual de vreme, iar fertilizarea se ajustează corespunzător. Utilizarea intensivă scurtează perioada de productivitate maximă, iar în condiții nefavorabile cultura poate deveni nerentabilă după 3-4 ani.