Nematodele lucernei

Nematodele galicole ale rădăcinilor

Meloidogyne hapla (și, într-o măsură mai redusă, Meloidogyne chitwoodi) poate trăi ca parazit în țesuturile radiculare ale lucernei. Aceste nematode determină formarea unor gale mici, ovale, și provoacă o ramificare excesivă a rădăcinilor. Galele pot semăna cu nodozitățile radiculare care fixează azotul, însă pot fi diferențiate deoarece nodozitățile sănătoase au, de regulă, o culoare roz.

O infestare severă cu nematode galicole ale rădăcinilor poate provoca perturbări ale creșterii plantelor. În plus, plantele infectate sunt mai susceptibile la apariția bolilor infecțioase.

Deoarece nematodele pot fi introduse prin intermediul semințelor, cea mai bună metodă de prevenire este utilizarea de semințe curate, fără nematode. Cea mai eficientă metodă de combatere a nematodelor galicole ale rădăcinilor este cultivarea soiurilor rezistente. Soiurile cu un nivel ridicat de rezistență prezintă o sensibilitate aproape inexistentă. În cadrul rotației culturilor, se recomandă alternarea cu cereale atunci când se știe că nematodele galicole ale rădăcinilor sunt prezente pe parcelă. Deoarece multe specii de buruieni sunt plante-gazdă pentru Meloidogyne hapla, combaterea buruienilor reprezintă, de asemenea, un aspect important.

Nematodele tulpinilor

Ditylenchus dipsaci poate fi un dăunător foarte agresiv, în special în regiunile cu precipitații ridicate și temperaturi scăzute. Infestarea cu nematode ale tulpinilor determină umflarea și deformarea bazei plantelor. Mugurii auxiliari umflați și internodurile scurtate sunt simptome ușor de observat. Tulpinile infectate se pot înnegri și se rup cu ușurință. În cazul unui atac sever poate apărea fenomenul de albire („white flagging”) a frunzelor și tulpinilor: regenerarea după cosire este lipsită de orice culoare verde, iar pe mai multe plante din cultură apar frunze complet albe.

Utilizarea soiurilor rezistente reprezintă cea mai practică metodă de combatere a nematodelor tulpinilor. Există diferențe foarte mari între soiurile de lucernă în ceea ce privește gradul de infestare. Soiurile cu rezistență ridicată prezintă un nivel de rezistență de peste 75%, în timp ce soiurile sensibile pot avea un nivel de rezistență de numai 20%.

Nematodele rădăcinilor

Pratylenchus penetrans este un parazit vegetal migrator care pătrunde în rădăcini și deteriorează celulele plantei. O infestare severă poate reduce creșterea lucernei. Daunele sunt dificil de evaluat, deoarece nu există simptome aeriene specifice, fiind vizibile doar efecte secundare, precum creșterea redusă sau deficiențele de nutrienți. O infecție cu fuzarioză sau o toleranță redusă la temperaturi scăzute poate indica prezența nematodelor rădăcinilor. În mod normal, este necesară analiza unei probe de sol și de rădăcini într-un laborator pentru a confirma infestarea.

Se cunosc foarte puține informații despre diferențele de rezistență dintre diversele soiuri de lucernă. Prin urmare, în exploatațiile în care sunt prezente nematodele rădăcinilor, se recomandă aplicarea unei rotații pe termen lung a culturilor și utilizarea culturilor intermediare adecvate pentru controlul nematodelor.

O infestare tipică cu nematode poate fi recunoscută pe câmp prin apariția unor zone cu plante infectate sau moarte. Infestarea se extinde treptat de la marginile acestor zone către restul parcelei. Combaterea timpurie poate fi eficientă prin distrugerea plantelor afectate sau prin fumigarea solului.

Rezistență la nematode

La lucernă, susceptibilitatea la nematode este determinată în mare măsură genetic. Din acest motiv, toate soiurile noastre de lucernă sunt testate pentru sensibilitatea la nematode într-un stadiu timpuriu al programelor de ameliorare. Acest lucru a condus la dezvoltarea multor soiuri cu o rezistență excelentă la nematode. Rezistența la nematode a soiurilor Barenbrug este confirmată și de studii oficiale realizate în nordul Franței. Exemple de soiuri rezistente la nematode sunt: Alexis și Artemis.